Azi a fost una din zilele alea cu un sictir maxim. N-a început aşa, dar pe la prânz era deja. Pănâ şi lucrurile la care ar trebui să te gândeşti când vrei să te simţi mai bine erau plecate în concediu. Un sictir cât casa, de îţi vine să intri cu maşina într-un stâlp sau într-un zid doar aşa, ca să ai o problemă la care să te gândeşti, alta decât căcaturile care ţi-au mâncat ficaţii şi te-au umplut de sictir.
