Registrul Comerţului – o birocraţie modernizată

Dacă v-aţi întrebat vreodată cum ar trebui să arate o birocraţie în secolul XXI, o vizită la Registrul Comerţului din Bucureşti ar putea fi edificatoare. Am vrut iniţial să intitulez postul “O birocraţie modernă”, dar gândidu-mă la ce e p-acolo mi-am dat seama că e mai mult un fel de spoială, şi nicidecum o modificare de esenţă. Detalii în continuare.

Pentru că mama e contabil şi asistentul era indisponibil, am avut deosebita plăcere de a plimba pe la Registrul Comerţului nişte dosare. Misiunea era simplă: mă duc la etajul 1, la unul din multele ghişee, acolo un/o referent/ă verifică dosarul, dacă e bun îl înregistrează, dacă nu, nu. Apoi la Casierie, unde plătesc taxele de rigoare, apoi la Registratură unde primesc un bon cu numărul de înregistrare şi cu data de eliberare a trebii pentru care am depus dosarul.

La prima vedere, Registrul Comerţului, în noua locaţie, este altă instituţie. Au la dispoziţie vreo 3 staje, spaţii mari, multe ghişee, scaune să-ţi tragi sufletul şi – suprinzător – formulare gratis. Nu intru în eterna discuţie despre utilitatea Registrului Comerţului şi cine ar trebui să-l păstorească. Vreau doar să zic că două vizite, în două zile consecutive m-au adus la concluzia că înauntru se află acelaşi leopard.

Registrul Comerţului are aceleaşi reguli şi proceduri birocratice, iar angajaţii acelaşi sictir. Se foloseşte mult tehnica de calcul, dar nu pentru a uşura treburile cetăţeanului care are treabă cu Registrul Comerţului, ci pur şi simplu pentru a “eficientiza” proceduri învechite şi angajaţi plictisiţi.

În prima zi am avut 4 dosare, din care două au fost acceptate fără probleme. Celalte două au fost respinse şi – aici e încă un plus – am primit pentru fiecare un referat cu data, număr, numele verificatorului şi lista corecţiilor ce trebuie aduse dosarului.

A doua zi mă prezint din nou la Registrul Comerţului cu cele două dosare, refăcute în conformitate cu preţioasele indicaţii. Unul dintre este acceptat după ştampilarea tuturor paginilor (noroc că aveam ştampila la mine), iar celălalt aflu că are deficienţe majore. Obiecţiile mele cum că dosarul respectiv a fost verificat cu o zi înainte şi a fost modificat în conformitate cu preţioasele indicaţii sunt inutile. Fiecare verificator cu metodologia proprie, se pare :(

Dacă aş fi fost pe fază, ar fi trebuit să încerc să depun din nou dosarul la doamna/domnişoara care îmi analizase dosarul cu o zi înainte. Mâine probabil că voi mai face un drum p-acolo. Şi pentru că asta e un blog ce luptă, probabil voi scrie un mail directorului Registrului Comerţului Bucureşti.

Un alt plus ar fi acela că peste tot sunt afişate anunţurile standard cu “În acest birou nu se primesc atenţii” şi încă unul care spune că dacă e prea mare coada, trebuie să se mai deschidă un ghişeu.

Concluzia este că modernizarea de la Registrul Comerţului nu a schimbat nimic din abordarea instituţiei. Mi se pare că există aceleşi reguli şi proceduri învechite şi greoaie şi aceeaşi angajaţi cu mentalitatea de funcţionar comunist. Una peste alta, luccrurile se mişcă totuşi mai bine, probabil datorită informatizării, nu datorită unei regândiri a proceselor birocratice. E ca şi cum ţi-ai lua o foarfecă mai bună sa faci decupaje din ziare când firesc ar fi să scanezi articolele care te interesează.

Etichete birocratie, registrul comertului