Un pic de logică uninominală

Uninominalul a încins minţile unora şi condeiele altora de când era idee, când a devenit lege şi acum că se apropie alegerile. Citind articolul ăsta, m-am gândit că ar fi bine să pun pe hârtie câteva chestiuni care sunt evidente, dar despre care se pare că nu vorbeşte nimeni.

Pentru exerciţiul de azi, ne sunt suficiente următoarele premize:

1. APD a urmărit reforma electorală prin introducerea unui sistem care să satisfacă două condiţii: să fie bazat pe vot în colegii uninominale şi să producă rezultate proporţionale. Evident, sistemul propus iniţial de APD era mai altfel, însă a fost negociat intensiv cu partidele şi s-a ajuns la ce avem azi. Important este că aceste două condiţii sunt respectate de sistemul actual şi responsabile pentru cele câteva situaţii contra-intuitive (denumite, propagandistic, aberaţii) care rezultă din aplicarea sistemului.
2. Numărul de mandate din fiecare judeţ este fix şi compensarea/redistribuirea se face la nivel naţional. Au existat variante de lucru în care mandatele puteau migra dintr-un judeţ în altul în funcţie de prezenţa la vot şi procentajele înregistrate de candidaţi/partide. Deşi există argumente puternice pentru astfel de situaţii, ele ar fi fost neconstituţionale (cât de bun este modelul de reprezentare din Constituţia noastră este o altă discuţie). Au existat şi variante de lucru în care compensarea/redistribuirea s-ar fi făcut la nivel de regiune. Nu ştiu dacă ar fi fost neapărat o idee mai bună, cert este însă că gradul maxim de proporţionalitate se obţine prin compensare/redistribuire la nivel naţional.

Prima problemă cu care te confrunţi când vrei să trasezi colegiile este dată de inegalitatăţile dintre judeţe. Apoi de dimensinile oraşelor mari. Populaţiile judeţelor nu sunt multipli ai normei de repzentare, astfel că atunci când faci calculele, vei avea judeţe cu 5,8 deputaţi şi judeţe cu 6,1 deputaţi. Fiecare va primi 6 mandate de deputat, deşi populaţiile lor diferă cu vreo cateva zeci de mii de locuitori.

Apoi, când vei căuta să trasezi colegii în interiorul unui judeţ, te vei lovi de oraşele mari din judeţ (în principal reşedinţele de judeţ). Regula iniţială era că nu poţi să alcătuieşti un colegiu care să conţină bucăţi din localităţi diferite sau localităţi întregi şi fragmente de localitate. De exemplu, dacă ai un judeţ în care trebuie să trasezi 4 colegii, dar oraşul principal conţine o treime din populaţie, evident colegiile nu vor fi egale.

Sunt câteva judeţe în care aceste diferenţe ar fi fost mai mari de 30%, de aceea a apărut nefericita sintagmă “de regulă” în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2008. De problema asta ne-am fi lovit şi în Bucureşti, pentru că în Bucureşti ar fi trebuit respectate graniţele sectoarelor. Din toate variantele posibile, suntem în cea mai nasoală, unde avem şi colegii disproporţionate şi colegii care conţin localităţi întregi şi fragmente de localităţi. Mai grav este că odată ce s-a decis faptul că putem amesteca localităţi întregi cu fragmente de localitate, regula cu 30% nu mai era necesară. Se puteau trasa colegii cât se poate de egale în fiecare judeţ.

Toată teoria despre inegalitatea colegiilor era evidentă dacă nu din primul moment, măcar după o săptămână de când a apărut ideea colegiilor uninominale. Oricine ar fi pus mâna pe creion şi hârtie ar fi realizat acest lucru. Nu a fost un subiect pentru că era evident pentru oricine că dacă vrei sistem uninominal, te vei lovi de această problemă. Că unii abia acum descoperă această chestiune e problema lor.

Problema noastră este că s-a abuzat de aceată inegalitate, fiind create colegii inegale şi acolo unde nu era cazul, din motive ce ţin de interesele partidelor. Adică au folosit un argument corect (reducerea la maxim a inegalităţilor dintre colegii) pentru a elimina piedicile (30% şi neamestecarea localităţilor întregi cu fragmente de localităţi) şi apoi au abuzat cu rea-credinţă de lipsa piedicilor. End of story.

Să trecem acum la candidaţi şi câştigarea colegiilor. SINGURA cale prin care un candidat poate fi sigur că va primi mandatul este să câştige colegiul cu 50%+1 din voturi. Altfel, voturile sale vor intra în procesul de redistribuire, iar mandatul său nu este garantat chiar dacă este primul clasat în colegiu. De obicei cei clasaţi pe primul loc în colegiu vor primi mandatul, dar nu este o regulă de fier. Vor exista abateri.

Acest lucru este o consecinţă a necesităţii ca sistemul de vot să producă rezultate proporţionale la nivel naţional. Deşi anumiţi candidaţi pot fi nedreptăţiţi de acest fapt, partidele nu. Numărul de mandate câştigate de un partid depinde de numărul de voturi strânse de candidaţii partidului, nu de poziţia pe care se află aceştia în colegiile în care au candidat. Pe româneşte, un partid care va acuza sistemul de faptul că nu dă mandatul candidatului său aflat pe primul loc într-un colegiu manâncă r***t. Mandatul respectiv nu este pierdut de partid, este pierdut doar pentru candidatul respectiv.

Doc (şi probabil că şi alţii) ridică o serie de obiecţii la adresa efectelor contra-intuitive ale sistemului (citiţi, minim, asta şi asta). Buba principală a sistemului ar fi aceea că nu este suficient de uninominal. Ca să folosesc exemplul cu berea şi laptele, vă propun să ne uităm altfel la problemă: participanţii la o petrecere sunt anunţaţi că se vor cumpăra 3 tipuri de băutură, câte un tip din fiecare din următoarele 3 categorii: băuturi alcoolice, băuturi nealcoolice şi lapte cu diverse arome. Invitaţii sunt rugaţi să spună ce băutură preferă (un singur tip de băutură). În urma aplicării unui algoritm, gazda decide care sunt cele 3 tipuri de băutură care le va cumpăra. Când soseşti la petrecere, există două opţiuni: băutura ta preferată a fost cumpărată sau nu. În nici un caz nu vei primi două băuturi amestecate. Dacă berea nefiltrată este preferată de suficient de mulţi invitaţi, atunci ea cu siguranţa se va afla în menu. Mai mult, te poţi consola cu gândul că opţiunea ta, dacă nu e câştigătoare, îl poate ajuta pe vărul tău, care locuieşte în alt oraş, să aibă băutura preferată la petrecerea la care merge. Ne aflăm în această situaţie uneori neplăcută deoarece alegerea unei băuturi implică şi alegerea unui producător şi dorim ca petrecăreţii să poată sprijini producătorul preferat în mod optim.

Şpilul este acela că deşi eu votez un candidat într-un colegiu, există o poză mai mare. Anume faptul că alegerile se desfăşoară în câteva sute de colegii şi candidatul votat de mine aparţine unui partid. Sistemul este drept cu partidele, care vor primi un număr mandate proporţional cu suportul electoral de care se bucură la nivelul ţării. Este însă uneori nedrept cu candidaţii şi, mai puţin, cu alegătorii. Voi încerca, în curând, să explic mecanismele prin care apar situaţiile contraintuitive. Ideea de bază este aceea că sistemul trebuie privit şi la nivel naţional şi de judeţ, nu doar la nivel de colegiu.

—

Acest articol este publicat şi pe codexpolitic.us.

Etichete explicaţie, vot uninominal