Vreau dreptul de a fi un ticălos

Când eu m-am născut, oraşul, străzile şi parcul existau deja. Am înţeles că trebuie să plătesc un impozit pentru ca oamenii în salopete albastre să astupe găurile şi să cureţe frunzele şi nu m-a deranjat. Am înţeles că ele aparţin tutoror şi că nu pot interzice celor scunzi de înălţime să umble pe străzi, chiar dacă mie nu îmi plac oamenii scunzi. Mi s-a părut ciudat că vecinului meu nu îi plac negrii şi nu vrea să îi primească în restaurantul lui. Spune că sunt inferiori. Nu înţeleg cum vine asta. Poate o să-mi iau o casă în altă parte. Oricum, de mâine nu mai mănânc la el.

Dar nu am reuşit să înţeleg de ce a venit domnul acela în costum să îi închidă restaurantul. A spus că există o lege care îl obligă să primească pe toată lumea în restaurantul lui. El a zis că o să mute restaurantul pe strada cealaltă. Dar legea se aplică şi acolo. “Bine, dar unde să mă duc?”, a întrebat el. “Nu poţi să te duci nicăieri. Peste tot va trebui să primeşti negri în restaurantul tău” a spus domnul în costum. “De ce?” a întrebat vecinul meu? “Pentru că există o lege”. “Am înţeles…” a spus el cu amărăciune. “Când am deschis restaurantul, mi s-a spus că există o lege care mă obligă să am 3 ieşiri din restaurant pentru că în cazul unui incendiu 150 de oameni nu vor putea ieşi pe o singură uşă. Şi că eu trebuie să fac în aşa fel încât oamenii care mănâncă în restaurantul meu să nu aibă de suferit. Am mai dărâmat un perete şi am făcut o nouă uşă. Am două mese mai puţin, dar restaurantul e cel mai frumos din cartier. Dar nu înţeleg de ce trebuie să primesc negri în restaurant, dacă mie nu îmi plac. De ce trebuie să fac şi un loc special în care să stea cei care nu fumează? Mai e un restaurant în cartier şi acolo nu se fumează. Mai mult, primesc şi negri.”

* * *

Nu cred în Dumnezeu sau forţe supranaturale şi nu mă interesează câtuşi de puţin cum a apărut lumea în care trăim. Motivul pentru acestea nu este ignoranţa mea, aşa cum probabil că vor presupune mulţi, ci simplul fapt că nu am argumente care să îmi susţină concluziile la care ajung. Nu ştiu cum a apărut viaţa, dar nici nu mă întreb. Indiferent de concluzia la care aş ajunge, nu o pot verifica în nici un fel. Acum 1000 de ani, oamenii nu îşi explicau miracolul unui fulger. Azi şi-l explică. Peste alţi 1000 de ani oamenii îşi vor fi explicat multe din lucrurile pe care azi le considerăm miracole.

Nu ne explicăm viaţa, spunem că este un miracol şi ne minunăm de ea. Nu văd de ce consecinţa logică a acestui fapt ar fi existenţa unei forţe supranaturale care să fie creat lumea şi viaţa. Înţeleg că poate tu, dragă cititorule, vei fi ajuns la concluzia că această forţă supranaturală există. Tu nu vei putea să îmi demonstrezi că ea există şi nici eu nu îţi voi putea demonstra că ea nu există. Vom discuta la un pahar de vin despre toate astea şi aşa cum eu nu voi încerca să îţi impun concluzia mea, tot aşa nici tu nu vei încerca să îmi impui concluzia ta.

Nu cred că există vreun adevăr în această lume, altul decât acela al nostru. Un adevăr nu este adevăr pentru că este scris în piatră undeva ci pentru simplu fapt eu îl voi considera un adevăr. Faptul că 2, 10, 15 sau mai mulţi oamenii au convenit asupra unui lucru nu face din acesta un adevăr mai puternic decât dacă el ar fi împărtăşit de un singur om. Acest text este scris cu negru. Nici un om bine intenţionat nu va contrazice acest lucru. Acest fapt este un adevăr din simplul motiv că am convenit asupra lui. Lumina produce diferite senzaţii ochiului şi noi am convenit ca senzaţia pe care o produce lumina reflectată de cerneala cu care este scris acest text să se numească negru. Puteam, la fel de bine, să-i spunem “plicot”. Tu vei putea să-i spui “plicot” dacă aşa doreşti, dar evident nu ne vom putea înţelege prea bine. Avem nevoie de astfel de convenţii pentru a ne putea înţelege, dar nu văd nici un motiv pentru care atunci când mergem fiecare la casa lui să mai respectăm această convenţie.

Dacă tu eşti nefumător, este evident pentru mine că în urma unui raţionament ai ajuns la concluzia că nu e bine să fumezi. Nu cunosc raţionamentul în urma căruia ai ajuns la această concluzie şi nici dacă acesta este valid. Nu mă interesează dacă părerea ta este susţinută de 1000 de studii medicale. Nu trebuie să avem aceeaşi părere despre fumat. S-ar putea ca tu să nu fi ajuns la această concluzie în urma unui raţionament ci să consideri că este un adevăr (în sensul în care adevărul a fost definit mai sus). Sincer, nu văd de ce m-ar interesa cum ai ajuns la această concluzie. Îmi este suficient să ştiu că tu crezi acest lucru. Nu voi încerca să te conving de invaliditatea raţionamentului tău pentru că nu poate fi judecat în aceşti termeni. Eu nu sunt de acord cu tine când spui că nu e bine să fumezi, dar voi respecta acest lucru ca pe un punct de vedere, tot aşa cum tu vei respecta punctul meu de vedere cum că fumatul e un lucru bun. Aşa cum tu ai decis că e mai bine pentru tine să nu fumezi, tot aşa eu am decis că e mai bine pentru mine să fumez. Nici unul dintre noi nu are dreptate. Pur şi simplu avem opinii diferite despe fumat şi va trebui să ne respectăm reciproc.

Dacă tu consideri fumatul un lucru rău, nu îţi vei face prieteni fumători, nu îţi vei cumpăra o casă lângă un fumător şi nu vei merge duminca să joci baschet împreună cu nişte fumători. Probabil că vei traversa pe trotuarul celălalt atunci când te vei întâlni cu mine pe stradă, iar eu nu voi sufla fumul înspre tine, dar nu văd ce îţi dă dreptul să dai o lege care să îmi interzică să fumez pe stradă atât vreme cât eu nu voi căuta să îţi creez un disconfort. Strada este a tuturor, iar părerile tale personale nu îţi dau drepturi asupra spaţiului public.

Atunci când îţi vei face cumpărăturile nu te vei duce să cumperi de la un magazin care vinde ţigări şi nu vei merge să iei masa într-un restaurant în care se fumează. Şi dacă nici un restaurant din lumea asta nu interzice fumatul, nimic nu îţi dă dreptul să ceri o lege care să oblige restaurantele să interzică fumatul sau să facă saloane separate pentru fumători şi nefumători. Tu vei fi însă liber să îţi deschizi propriul restaurant, din banii tăi, unde vei face propriile reguli. Eu nu voi înţelege de ce tu ai o problemă cu fumătorii şi nu voi veni în să mănânc în restaurantul tău, deşi probabil că mă vei primi, atâta vreme cât nu fumez înăuntru. Nu voi veni să mănânc în restaurantul tău pentru că singura sancţiune pe care am dreptul să o aplic celor ce au alte opinii este să refuz a interacţiona cu ei mai mult decât sunt obligat de faptul că trăim în aceeaşi societate. Dar nu văd ce îmi dă dreptul să dau o lege care să te oblige să faci un salon special pentru fumători. Sunt banii tăi, restaurantul tău şi îl conduci după cum crezi de cuviinţă. Şi chiar dacă aş fi singurul fumător de pe această planetă, tot nu văd de ce să fiu obligat să respect o regulă
derivată din preferinţe personale.

Dacă pe lângă fumător sunt şi rasist, nu voi căuta să mănânc într-un restaurant în care sunt primiţi şi negrii. Dar nici nu voi căuta să dau o lege care să interzică negrilor să mănânce în restaurante. Nici nu voi căuta să interzic negrilor să meargă cu autobuzul, pentru că autobuzul nu este al meu. Îmi voi asuma această opţiune personală şi voi megre pe jos sau voi lua un taxi. Dar dacă îmi deschid un restaurant şi nu voi dori ca negrii să mănânce în el, voi pune un afiş la uşă. Tu nu vei veni să mănânci în restauranzul meu dacă te deranjează atitudinea mea faţă de negri, deşi te voi primi dacă eşti alb. Dar nu văd ce îţi dă dreptul să dai o lege care să mă oblige să primesc negrii în restaurantul meu. Tu poate vei considera că greşesc. Nu contează dacă greşesc sau nu. Ce contează este că tu poţi decide dacă vrei să manânci la mine în restaurant sau nu. Dacă vrei să interacţionezi cu mine sau nu. Şi dacă nu vrei, este decizia ta. Dacă nimeni nu va mânca în restaurantul meu, voi da faliment. Eu te voi întreba de ce nu vii să mănânci la mine în restaurant şi tu vei spune: “Pentru că eşti rasist. Nu te vom obliga să primeşti negrii în
restaurantul tău, dar nu dorim să fim prieteni cu un rasist.”. Probabil că voi da faliment. Dacă asta este o consecinţă a opiniei mele despre negri, va trebui să mi-o asum. Aşa cum este absurd ca eu să te oblig să mănânci la mine în restaurant, tot la fel de absurd este ca tu să mă obligi să primesc negrii la mine în restaurant.

Probabil că nu vei fi de acord să umbli dezbrăcat în faţa a 12 camere de luat vederi. Nici eu nu sunt de acord să fac aşa ceva. Dar dacă există doi indivizi, unul dispus să se dezbrace în faţa a 12 camere de luat vederi şi celălalt dispus să îl filmeze şi să transmită în direct acest lucru, nu văd ce îmi dă dreptul să le interzic acest lucru. Eu unul nu mă voi uita. Dar dacă tu te vei uita şi vei considera că este degradant, mi se pare firesc să închizi televizorul. Nu mi se pare firesc să ceri o lege care să le interzică dezbrăcatul în faţa camerelor de luat vederi.

Faptul că mai mulţi indivizi au ajuns la aceeaşi concluzie privitor la ce este bine şi ce nu, nu face din concluzia lor un adevăr universal. Faptul că toţii indivizii au ajuns la concluzia că fumatul este un lucru rău nu înseamnă că acest lucru trebuie să fie valabil şi pentru cei care se vor naşte săptămâna viitoare.

Dacă ar fi aşa, le-am face o mare nedreptate copiilor noştri. Dacă eu decid să trăiesc după nişte reguli, nu văd de ce aş obliga pe alţii să trăiască după ele. Copilul meu nu va avea de ales dacă vrea să vină sau nu pe această lume. Acesată decizie îmi aparţine. Mie şi femeii cu care voi face acest copil. Dar dacă atunci când el va creşte şi va decide din orişice motiv că fumatul este un lucru bun pentru el, nu văd de ce l-aş pedepsi pentru asta. Am decis să-l aduc pe lume şi l-am pus în faţa unor reguli pe care nu le-a făcut şi pe care îl oblig să le respecte fără a-i oferi o alternativă. Nu îi pot oferi un loc în care să îşi facă propriile reguli, aşa că este de datoria mea să îi dau o bucăţică din spaţiul meu în care să-şi facă regulile. Probabil că nu îi voi da voie să fumeze în casa mea, dar atunci când va avea casa lui nu îi voi interzice să fumeze acolo.

Adevărurile mele nu sunt universale. Dacă sunt valabile pentru mine şi prietenii mei nu înseamnă că trebuie să fie valabile şi pentru tine sau copiii tăi. Nu avem dreptul să facem reguli pentru alţii. Avem însă dreptul să participăm la facerea regulilor care ne permit să trăim împreună. Dar ce face fiecare acasă nu este problema societăţii. Dacă ia droguri, nu e problema mea. Problema mea este să mă asigur că nu va încerca să le vândă copilului meu. Iar atunci când copilul meu va decide să ia droguri, mă voi asigura că el este conştient de consecinţele probabile ale acţiunii lui. Voi încerca să îl fac să se răzgândească. Îl voi ruga să mă creadă pe cuvânt că nu e bine să se drogheze. Dar nu văd de ce i-aş interzice să se drogheze. Faptul că eu am ajuns la concluzia că nu e bine să te droghezi nu înseamnă că deţin adevărul suprem. Am doar datoria de a mă asigura că cel care decide să se drogheze o face în mod responsabil. Şi nu văd de ce un individ nu poate lua în mod responsabil decizia de a se droga. Poate că acest lucru nu va aduce nici un beneficiu pentru societate. Un individ care se droghează nu prea poate să ajute la progresul grupului. Dar de ce ar fi el obligat să ajute la progresul grupului? Înţeleg să nu se opună acestui fapt, dar nu văd de ce ar fi obligat să contribuie. Până la urmă, am
stabilit că nu el a ales să apară, ci grupul.

S-ar putea să îmi dezvolt un sistem de valori care vine în contradicţie cu cel al grupului. Şi va trebui să îmi asum acest lucru. Pot alege să mă izolez de grup. Dacă, din cauza valorilor mele, fiecare membru al grupului va refuza să interacţioneze cu mine va trebui să îmi asum acest lucru. Este normal să nu interacţionezi cu o persoană ale cărei valori nu le agreezi. Dar nu văd ce îţi dă dreptul să faci din valorile tale politica grupului. Chiar dacă este doar unul care le contestă.

Atâta vreme cât respectăm viaţa şi proprietatea celorlalţi şi avem grijă să lăsm spaţiul public aşa cum îl găsim sau – dacă valorile personale ne permit – mai frumos, nu văd de ce nu am putea trăi împreună. Chiar dacă eu fumez, mă droghez, sunt rasist, misogin şi nu îmi plac ohelariştii.

* * *

Puteţi comenta aici.